Presiunea Le retour

Posted: 15 septembrie 2011 in NICIODATA
Etichete:,

Info…asa imi scrie ratatul meu de nou sef…si-mi trimite un email de lungime astonomica…eu stiu asa domne…dupa ceva scurt precum cuvantul “info” urmeaza ceva la fel de scurt gen…”avem o suta milioane in cont”…nu nene, urmeaza o pleiada de comunicari intre minim sapte-opt persoane referitoare la minim o mie cinci sute de linii…fuziuni, renuntari la contracte intre companiile grupul…bai ca acum sunt intr-un Grup…seful de grup este un om de apare in hartiutele alea colorate de le citesc eu numite mai departe ziare mondene…conduce masini care costa cat toata viata mea ori doi, presupunand ca-mi vand organele interioare ori doi…

In fine…certitudinea este si ce vreau eu sa zic…ca am nimerit cel mai necomunicativ sef…eu fiind cea mai nepriceputa comunicatoare ever…si ce-as mai vrea eu sa zic este ca…nici macar nu inteleg ce-mi zice el…nimic, lemn…domne lemn de zici ca-mi vorbeste in maiasa…ce maiasa? ca nimeream sa inteleg un “salut”…

Va urma…(nu des, aproape rar) Atat BC

Le retour…

Posted: 15 septembrie 2011 in MAINE
Etichete:

…”Neste” tarani sa va explic…le retour este o expresie folosita special de francezi cand se intorc din concediu…si se datoreaza faptului ca nici macar sotul meu (devenit in lipsa) nu-mi mai suporta vaicarelile….greu domne cu schimbarile astea…ultima solutie era sa ma vait pe aici de toate cele…

Ce s-a intamplat?…pai nunta…greu domne cu nunta dar finalul m-a multumit, plicuri pe masura, poze nu am…acum sunt posesoare de juma garsoniera in cel mai bine cotat cartier…deci mi-am atins scopul…puteam sa mor…verbul la trecut ca n-a fost sa fie…

…Ca si moartea asta nu te cauta asa cand vrea muschiul tau de proaspata nevasta gospodina…nu domne…m-am scarpinat…ca daca tot am dobandit o avere sa imi intregesc si personalitatea cu o cariera manageriala…

Asa am ajuns sa renunt la “minunatul colectiv”…ghilimele exista ca nu ma refer la chiar tot colectivul…sa-mi prezint fizicul la “neste” oameni ce pareau de viitor…sa negociez un salariu “nesimtit” ca deh nu prea aveam motive sa-mi schimb cuibul, sa emit conditii draconice de angajare…cu bonusuri si bonuri de masa (tarziu am aflat ca preferatele mele alcool-ul si tigarile nu se dau pe bonuri, auzi, mancare se cumpara pe bonuri) si sa sper ca viitorul meu ar zice PAS…marsh ca n-ai tu fata de asemenea conditii…

Mai si uite asa se intampla ca oamenii sa te suprinda si viitorul sa-ti zica DA…acu’ ce sa fac?…ca de dat inapoi nu puteam, renuntam eu la minunatiile insirate pe tava ca la mot…m-am dus…

Da’ m-am dus de mi-am cocosat spinarea…ca nici viitorul nu era fraier…prezentase lucrurile frumos dar si dracu’ era mai simpatic ca el…asa am ajuns proaspata maritata intr-un loc numit Iadul…regretand trecutul ca-l cunoastea, ignorand prezentul macinata de viitor…dar manager la companie…

Ce retinem noi?”cetitori”…pai retinem ca miresele sunt sensibile…iar dupa nunta devin imbatabile…orice imi trecea prin cap simteam ca e putin pe langa perioada de organizare”nuntistica”…are ceva logica?

Nu ma cunoasteti…nimic nu are logica…

Am cunoscut viitorul iad si-am decis rapid…plec in luna de miere si scap doua saptamani…apoi vad eu cum o scot la capat…frumos domne si la luna de miere…m-am intors imbatabila ori doi…de zece ori mai puternica…si iarasi m-a intampinat iadul…si de atunci o tin dintr-o bucata…si cum ma simt?

Ma simt ca si cum am luat o pauza cu vechiul colectiv…ca urmeaza candva totul sa revina la normalul anilor trecuti…recunosc ca am tendinte de a-l ucide in somn pe Fernando…imbatabila domne…

Si voi?…tot imbatabili?

Atat BC

Problema titlului…

Posted: 9 iunie 2011 in AZI
Etichete:

Postul de mai jos are un titlu cu o semnificatie aparte…dar abia Luni va pot povesti ce inseamna sau Marti depinde cum reusesc sa trec peste weekend…daca ghiceste cineva primeste un premiu, asa ca la munca…

Atat TC

Astazi m-am trezit cu o caramida pe piept, la figurat nu la propriu…nu stiu daca e din cauza emotiilor sau asa ma chinui eu zilnic sa respir fara sa sesizez…

O saptamana cumplita, luni am ajuns sa fiu amenintata de un tatuat in trafic…asta dupa ce chiar el a schimbat directia de mers fara sa-i pese ca se urca (tot la figurat) pe Razboinicul Lu’Mini…decizia fireasca Sectia de Accidente Usoare, am rasuflat usurata cand am aflat ca pentru prima oara in viata mea sunt declarata nevinovata intr-un accident, adica eu am mai fost nevinovata dar dupa diverse miorlaieli ale vinovatilor cedam presiunilor si ma declarat vinovata ca sa-i scap, primul accident a fost cu vecina, care mi-a zburat oglinda, de mila situatiei lor financiare m-am dus si am mintit ca am gasit masina lovita in parcare, al doilea accident a fost cu vecinul, sotul vecinei, aceeasi mila a situatiei financiare, alta minciuna, alta vinovatie asupra mea, al treilea accident cu un TIR, de mila ca omul pierde permisul, alta minciuna, alta vinovatie….ultimele doua recunosc ca-s din vina mea si nu s-a miorlait nimeni, la primul accident mi-a sarit Precious in brate de pe scaunul din dreapta, am pierdut controlul masinii si am intrat intr-o Dacie 1200 parcata neregulamentar, cat pe ce sa scap nevinovata, din cauza parcarii neregulamentare, pana am aflat ca posesoarea era o doamna de serviciu la un liceu si castiga lunar 300 de lei, mai mai sa-i dau si bani, la al doilea accident vinovat din viata mea, am intrat pur si simplu intr-o teava ce delimita parcarea, aici am fost tot nevinovata ca asa “am gasit masina lovita in pacare”….le multumesc asiguratorilor casco ca m-au suportat…

Marti am fost sa probez ultima oara Rochia inainte de proba mareata…evident ca m-am innegrit de nervi (si nu din cauza solarului pe care-l frecventez cu o dorinta demna de Cancerul Anului) cand am vazut ca nu este la dimensiunile cerute, concluzionez ca am slabit, deci am tipat degeaba o ora la cea care mi-o modifica.

Miercuri a fost ziua apogeului…au sosit corturile…cei care “rama” in blogul meu de suficient timp stiu ca asta a fost cea mai uriasa problema in organizare nuntii, am dedicat post-uri intregi, am injurat si nu m-am repetat, am smuls oferte…am facut tot si am primit nimic…asa ca aseara pana la rezonabila ora de  1 (unu) am o echipa intreaga de tehnicieni “cortuali” s-au zbatut ca obiectul dorintei mele arzatoare sa stea sub forma de cort…a fost primul meu puzzle trimidensional construit din o mie-doua de piese…a iesit sub forma de un cort si inca o jumatate, la a doua bucata cort am cedat…

Astazi nu planuiesc nimic, ma astept sa fie prelungit codul galben pana nu o sa mai fie stropi in stratosfera, la naiba cu nunta mea, sa fie campurile bogate, alea cultivate de extraterestri cu samanta de bostan, ma astept sa nu pot manca nici macar un mar, ma astept sa-mi cada in cap caramida asta de pe piept ca deja nu mai pot cu suflul sistolic…si ma astept sa-mi crape capul de nervi sambata daca vad vreo umbrela deasupra lui…

Atat TC…before BC

Muta…

Posted: 3 iunie 2011 in AZI, IERI, MAINE, NICIODATA
Etichete:, ,

Prima oara in viata cand raman muta in fata timpului…m-am hlizit pe blog, mi-am facut doi cititori si am implinit 1 an de blog…pe 1 iunie…sunt pierduta in tacere…muta de uimirea evenimentelor ce vor urma…

Dar am liste…liste intregi si programari…in viata mea n-am avut lista, ca nu uit cand trebuie sa ma duc la coafor sau la cosmetica…uit sa dau bani la banca, uit telefonul, uit orice dar nu-mi uit momentele mele de relaxare…

In afara de tacere, liste si programari am si un blocaj…acum ma ambitionez sa inving blocajul si sa scriu…asa ca ma ambitionez doar…nu-s emotionata, nu-s intrigata…sunt socata.

Si ma gandesc la viitor…si e aproape, aseara mi-am luat “cascarabeta” din cartierul rezidential Militari si m-am mutat provizoriu la mama, cascarabeta reprezinta o insiruire de lucrurile ce-mi dau stabilitate mie ca individ, adica: ondulatorul de par, feonul, parfumurile si umerasele cumparate special pentru rochia de mireasa…plus alte cateva nimicuri de care m-am atasat…mi-am luat viata intr-o sacosa albastra de IKEA, asta e cea mai mare filozofie ce-o veti scoate de la mine…si-am semnat ca renunt la numele meu de fata…cand am fost intrebata de functionara primariei ce nume voi avea…am spus incet, suav si mut, sub supravegherea amenintatoarea a lu’ Fernando, ca ma voi numi Fernando…la ce chinuri se supune o mireasa domnule…imi placea numele meu…eram faimoasa, aparuta in CanCan…asa ca viitorul prevede o revenire pe sticla…

Atat TC…future to be BC

Vorbesc rar despre munca mea…asta e un moment rar deci…ce-mi place cand am logica…si concluzionez unanim acceptabil…

Munca mea…presupune trasferul dintr-o parte in alta de “orice”….adica “orice” “orice” in afara de bani…adica transport de marfuri…ceea ce presupune cunostinte recunoscute la nivel mondial de geografie…ca sa nu ne incurcam in tari si orase si sute de km parcursi in defavoarea firmei supreme…

Uman vorbind e imposibil de tinut minte orice rahat de orasel in care exista un “orice” de transferat intr-un alt rahat de orasel…noi “profesionistii” folosim coduri postale…codurile oraselor sau regiunilor…fiecare tara are coduri, chiar si Romania, ceea ce este suprem pentru noi, ca avem si noi ceva normal si util…

In general codurile sunt formate din 4-5-6-8 cifre…primele doua sunt importante…asa ca ne chinuim sa tinem minte doua cifre fara logica in loc sa tinem minte un nume de oras care poate avea logica…intortocheate sunt caile Europei…

Tarile isi stabilesc singure coduri…in general se utilizeaza ordinea numerica crescator…cine s-a gandit sa reinventeze harta Europei?Franta domne…astia sunt apogeul haosului in codurile regionale…asa ca stiu orice localitatea din Franta dupa nume…codurile sunt complet inutilizabile, dureaza intre 10 si 20 de minute pana localizezi un cod pe harta Frantei…

Asa ca…concluzionez logic…Urasc Franta…traiasca regele Dominique…

Alta concluzie n-am avut…

Atat TC

Dezechilibru’

Posted: 27 mai 2011 in AZI
Etichete:,

Exista o singura persoana care imi produce un dezechilibru in ecosistemul meu ceva gen urmele BP din oceanele planetei…Nasa, din clipa in care labuta ei perfecta atinge pamantul romanesc incepe haosul…absolut orice program sau plan sau tentativa de a rezolva ceva este pe loc inabusita de sosirea si prezenta ei…

Nasa este casatorita cu Haosul…ceea ce o face Sotia Haosului sau SS al Haosului…dupa impuiere a rezultat si Copilul Haosului…leit dupa vorba si dupa port cu mama sa…bonus…Al Doilea Copil al Haosului ce se afla in crestere inca domiciliat fiind in burta…

Sosirea Nasei a produs o cearta cu Bugetara…pe tema degustarii meniului de nunta…deci mai nou imi exercit rabufnirile maritalo-hormonale doar pe Fernando…acolo un alt dezechilibru nonemotional…

Zilele astea am realizat ca nu ma emotioneaza nimic din ce tine de nunta decat refuzul participarii…ca deh, ma simt speciala si nu vad de ce m-ar refuza cineva…gresit…oamenii refuza, nu multi dar numerosi, poate dupa evenimentul karmic voi avea puterea de a scrie primul roman fluviu cu refuzuri de participare…ce fluviu…nu-mi vine in cap ce-i mai mare ca un fluviu dar cu un impact asemanator fluviului…va urma haosul deci…refuz sa povestesc teroarea prin care trec…pastilele ce le inghit cand suna telefonul…

Atat TC

Camerele de filmat pe mine…

Posted: 27 mai 2011 in NICIODATA
Etichete:

….sa auzim tobele in fundal…caci am descoperit raspunsul la cea mai vesnica intrebare: De ce sunt aglomerate sosele din Romania?

In drumul meu uzual spre casa filozofez in monolog despre viata si toate cele…dau din maini…cateodata ma rastesc la mine…ca am un argument mai bun ca mine…asta cand nu sunt insotita in trafic de Colegul…caci daca se afla Colegul in masina din spatele sau din fata mea traditia cere sa ne salutam prin semnul “LOSER” adica litera L lipita de frunte…culmea e ca facem asta de doi – trei ani si tot nu ne-am plictisit ba chiar radem ca doi tampiti in oglinzile retrovizoare…

Divaghez…de la raspunsul ce-mi va aduce celebritatea…tadaaa: sunt aglomerate sosele pentru ca nimeni nu se grabeste…si asta am observat singura fara ajutorul nimanui…femeile in trafic trag de timp, uita sa semnalizeze si cauta accidentul cu lumanarea, ca daca se grabeste ajunge acasa sa gateasca, sa faca curat…deci are mai mult timp la dispozitie sa-si exerseze calitatile de gospodina…care ar fi logica sa se grabeasca acasa?

Apoi sunt barbatii…care se grabesc doar cand langa ei exista o amenintare…adica o masina un pic mai puternica decat a lor…dupa ce trece amenintarea se calmeaza si renunta si ei la graba…si de ce s-ar grabi?sa ajunga acasa la o sotie gospodina care-i face morala ca sta in pat cu roatele in sus si se uita la Discovery cum se fac piulite?…

Mamele ce-si duc copii la gradinita/scoala…ca astea nu-s incadrate la femei…sunt martire in viata…termen inventat…nici ele nu se grabesc, poate se gandesc ca le fac o placere copiilor si mai intarzie un pic la orele de pregatire…apoi ea ca persoana oricum e invoita de la birou ca-si duce copii la gradinita/scoala…

Angajatii…de gen feminin/masculin…de ce s-ar grabi sa se intoarca la birou?ca sa dea nas in nas cu seful nemultumit…nu nene, ne facem de lucru in trafic, ne rugam la Barbosu’ sa se infiga unul in fundul masinii…asa pierdem timpul si pe la Sectia de Accidente Usoare…mai ne vaitam de un umar…vine si Smurd-ul…uite cum trece o zi de munca…

Sefii nu se grabesc niciodata… ei stiu sigur ca angajatii nu si-au revenit din imbecilitate…si chiar asa imbecili produc bani ca sefii sa nu aiba o viata grabita…culmea e ca astora le face placere sa umble in limuzine cu douazeci la ora…n-are condica de semnat…n-are reprosuri…e sef negrabit…

Am enumerat destule argumente ca sa concluzionez…nimeni in tara asta nu se grabeste ca nu are motiv…nimeni in afara de mine…care m-am nascut grabita…si cu multe treburi de rezolvat…

Pe aceasta cale scrisa va rog sa eliberati drumurile publice deoarece ma grabesc imbecililor…

Atat TC

Un pic de intimitate…

Posted: 20 mai 2011 in AZI
Etichete:,

E chiar atat de mare cerinta mea?…sa zicem ca la job imparti baia cu mai multi colegi…sa zicem ca acesti colegi sunt destul de putini la numar, capitolul masculin (unu)…totusi cum este posibil ca intr-o singura saptamana sa existe posibilitatea nu o singura data ci de doua ori…ca unicul barbat din firma sa intre peste tine….noroc ca ma incui in baie…barbatul in cauza e Colegu’ care se ambitioneaza sa intre in baie fara sa ciocaneasca…

Imi vine sa-i umflu pufarina cateodata…hai ca-mi impartasesc si mersul la baie cu voi…ramaneti pe pozitii urmeaza planningul familial

Atat TC

Unanim acceptat…

Posted: 20 mai 2011 in AZI
Etichete:

Ramasa in urma si cu cititrea blogurilor preferate…abia astazi am observat ca al meu prieten virtual a scris o compozitie de mare angajament in care ma regasesc complet…toti suntem Dalai Lame intr-un anumit domeniu…

Atat TC