In ultima perioada sunt un pic nervoasa cu rochia aia alba pe care o porti o data in viata…mi se pare ca m-am decis prea repede si nu am fost atenta la toate optiunile…asa ca am luat de la capat cautarile…sa ma conving ca am ales “bines”…sa ne fie cu intelegere rarirea posturilor…
…Aseara mi-am vizitat familionul…singura…Fernando implinind zilele acestea o varsta inaintata a avut dureri de sale si deci imposibil de miscat fundul, atasat salei…catre familionul meu…
Acaca totul e bine…multumesc de intrebare…mama e bine…tata e bine…Frejus e bine…mi-am luat hainele frumos impachetate alaturi de cina lu’ Fernando…si am purces acasa sa-l doftoricesc si sa-l hranesc…
Ajunsa acasa…Fernando deja juca rolul “Pacientului Englez”…se vaita…se chiraia…in fine…dupa 15 minute l-am intrebat daca vrea sa iesim…am iesit…avea o pozitie de mers de parca in fund avea o salcie curgatoare…
Ne-am intalnit cu un vechi coleg de liceu…singurul sanatos mintal dintre toti…a ramas un tip simpatic…desi cateodata are tendinte de “laudatio”…in fine…nu e bine sa critici oameni…
Dupa intalnirea de liceu…am decis ca noaptea nu e nici pe departe incheiata si ne-am indreptat catre o alta intalnire, de data asta cu una din domnisoarele de onoare…in drum spre intalnire am dat peste alti prieteni cu numere de Buzau la masina (nu spun cine)…care bantuiau noaptea prin Bucuresti…asa…cica fara un scop anume…dar ciudat este ca nu se indreptau spre iesirea catre Fetesti…ciudat…au raspuns invitatiei de alaturare a grupului nostru fara nici un fel de amenintare…fara nici un fel de refuz…pur si simplu cred ca si-au dorit sa ne intalneasca aseara…e uimitor cum soarta intervine in anumite momente…
Pe la 1 noapte deja eram acasa ascultand miolaiturile lu’ Fernando…
Atat TC
da domle’ cautam acoperire
[...] am fost sa probez ultima oara Rochia inainte de proba mareata…evident ca m-am innegrit de nervi (si nu din cauza solarului pe [...]