…”Neste” tarani sa va explic…le retour este o expresie folosita special de francezi cand se intorc din concediu…si se datoreaza faptului ca nici macar sotul meu (devenit in lipsa) nu-mi mai suporta vaicarelile….greu domne cu schimbarile astea…ultima solutie era sa ma vait pe aici de toate cele…
Ce s-a intamplat?…pai nunta…greu domne cu nunta dar finalul m-a multumit, plicuri pe masura, poze nu am…acum sunt posesoare de juma garsoniera in cel mai bine cotat cartier…deci mi-am atins scopul…puteam sa mor…verbul la trecut ca n-a fost sa fie…
…Ca si moartea asta nu te cauta asa cand vrea muschiul tau de proaspata nevasta gospodina…nu domne…m-am scarpinat…ca daca tot am dobandit o avere sa imi intregesc si personalitatea cu o cariera manageriala…
Asa am ajuns sa renunt la “minunatul colectiv”…ghilimele exista ca nu ma refer la chiar tot colectivul…sa-mi prezint fizicul la “neste” oameni ce pareau de viitor…sa negociez un salariu “nesimtit” ca deh nu prea aveam motive sa-mi schimb cuibul, sa emit conditii draconice de angajare…cu bonusuri si bonuri de masa (tarziu am aflat ca preferatele mele alcool-ul si tigarile nu se dau pe bonuri, auzi, mancare se cumpara pe bonuri) si sa sper ca viitorul meu ar zice PAS…marsh ca n-ai tu fata de asemenea conditii…
Mai si uite asa se intampla ca oamenii sa te suprinda si viitorul sa-ti zica DA…acu’ ce sa fac?…ca de dat inapoi nu puteam, renuntam eu la minunatiile insirate pe tava ca la mot…m-am dus…
Da’ m-am dus de mi-am cocosat spinarea…ca nici viitorul nu era fraier…prezentase lucrurile frumos dar si dracu’ era mai simpatic ca el…asa am ajuns proaspata maritata intr-un loc numit Iadul…regretand trecutul ca-l cunoastea, ignorand prezentul macinata de viitor…dar manager la companie…
Ce retinem noi?”cetitori”…pai retinem ca miresele sunt sensibile…iar dupa nunta devin imbatabile…orice imi trecea prin cap simteam ca e putin pe langa perioada de organizare”nuntistica”…are ceva logica?
Nu ma cunoasteti…nimic nu are logica…
Am cunoscut viitorul iad si-am decis rapid…plec in luna de miere si scap doua saptamani…apoi vad eu cum o scot la capat…frumos domne si la luna de miere…m-am intors imbatabila ori doi…de zece ori mai puternica…si iarasi m-a intampinat iadul…si de atunci o tin dintr-o bucata…si cum ma simt?
Ma simt ca si cum am luat o pauza cu vechiul colectiv…ca urmeaza candva totul sa revina la normalul anilor trecuti…recunosc ca am tendinte de a-l ucide in somn pe Fernando…imbatabila domne…
Si voi?…tot imbatabili?
Atat BC
